Descriere
Cocoşul de munte este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri deschise. Lungimea corpului este de 54-90 cm şi are o greutate medie de 4300 g pentru mascul şi până la 2000 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 87-125 cm. Masculul este uşor de recunoscut după talia mare, gâtul şi coada lungi şi penajul închis. Femela este considerabil mai mică decât masculul, însă mai mare decât femela de cocoş de mesteacăn ( Lyrurus tetrix ). Are un penaj brun pestriţ. Se hrăneşte cu ace de conifere, muguri şi conuri mici de brad şi molid, fructe, insecte şi larve.
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din greacă şi este cel mai probabil sinonim cu tetrax – un fel de pasăre. Numele de specie provine din cuvântul latin urogallus – cocoş de munte.
Localizare si comportament
Este o specie sedentară prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. În captivitate trăieşte până la 18 ani. Poate hibrida cu cocoşul de mestecăn şi fazanul ( Phasianus colchicus ). Este o specie poligamă, şi cocoşii rotind la sfârşitul iernii (mijloc de martie, început de aprilie), în locuri deschise din pădure unde se adună împreună cu femelele. În perioada împerecherii masculii devin agresivi, putând ataca chiar şi omul. În timpul rotitului, masculii îşi desfac coada în evantai şi scot sunete puternice ce atrag femelele. Cuibul este construit pe sol, în locuri camuflate din pădurea de conifere, într-o adâncitură căptuşită cu vegetaţie. După împerechere, masculii nu au niciun rol în creşterea puilor.
Populatie
Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 760000-1000000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi specia a scăzut în perioada 1990-2000, în special în Finlanda şi Suedia, a crescut în schimb în Rusia, iar pe ansamblu populaţia este considerată stabilă. În România populaţia estimată este de 4500-5200 de perechi. Cele mai mari efective sunt prezente în Rusia, Finlanda, Suedia şi Norvegia.
Reproducere
Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârşitul lui aprilie şi începutul lunii mai, cu o dimensiune medie de 56,9 x 41,3 mm. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii îşi părăsesc cuibul după 24 de ore şi îşi urmează mama. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna, când formează grupuri mari cu alte familii în vederea iernării.
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea habitatelor şi pierderea surselor de hrană din cauza suprapăşunatului, împreună cu braconajul sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea suprapăşunatului şi a braconajului pot contribui la refacerea populaţiei.
